Sunt foarte multe stiluri de leadership și, oricine care se află în această postură știe foarte bine că niciun stil nu poate fi 100% aplicat și nici perfect și că stilul de leadership pe care îl folosește implică, pe lângă acele caracteristici și abilități personale, și o combinație dintre mai multe stiluri de conducere devenite reper. Azi, în cadrul CODECS Business School Professional (https://www.codecs.ro/business-school-professional/) pe care am creat-o pe această cale și la nivel virtual, vrem să abordăm împreună cu tine Leadershipul situațional, datorită caracterului său atât de inovator și a principiilor care vizează în primul rând adaptarea continuă și interesul față de creșterea și dezvoltarea individului.

Ce înseamnă?

Leadershipul situațional presupune să deții abilitatea de a-i ajuta și îndruma pe oameni să se dezvolte, precum și aceea de a fi flexibil cu cei din echipa ta. Astfel, liderii care folosesc acest stil de leadeship își dezvoltă abilități de coach, de mentor și persoană care influențează dezvoltarea în timp a celorlalți pentru ca ei să reușească să atingă un maximum de potențial în realizarea unei sarcini sau atingerea unui obiectiv. De asemenea, mai este necesar de știut că un leadership eficient înseamnă ca liderul să știe să folosească stilul de leadership adecvat cu nivelul de dezvoltare a fiecărei persoane în parte.

Ce presupune leadershipului situațional?
Trei abilități principale!

1. Diagnoza= evaluarea nevoilor unui individ și descoperirea nivelului de dezvoltare a acestuia.
2. Flexibilitatea= folosirea cu ușurință și adaptarea stilului potrivit de leadership pentru fiecare persoană în parte.
3. Parteneriatul pentru performanță= atingerea unui acord asupra a ceea ce managerul și individul au nevoie unul de la celălalt atunci când lucrează împreună.

Astfel, există patru niveluri de dezvoltare:

• nivelul D1: debutantul entuziast- persoana în cauză este încrezătoare, curioasă, entuziastă, vrea să învețe, dar este fără experiență. Competența sa este una scăzută, iar angajamentul ridicat.
• nivelul D2: elevul deziluzionat- o astfel de persoană este copleșită de situație, este confuză, demotivată, frustrată și descurajată. Competența sa este în creștere, dar angajamentul este foarte scăzut.
• nivelul D3: performerul capabil, dar nesigur- este o persoană autocrată, precaută, neîncrezătoare în propriile forțe, ezitantă și nesigură. Competența sa este una moderată spre înaltă, iar angajamentul este foarte fluctuant.
• nivelul D4: profesionistul independent- o persoană aflată în nivelul patru de dezvoltare este o persoană încrezătoare în propriile forțe, independentă, expertă în ceea ce face, sigură pe sine. Competența și angajamentul sale sunt foarte ridicate.

De aceea...
Pentru a descoperi cât mai exact nivelul de dezvoltare, trebuie să avem în minte câteva întrebări cheie:

1. Care este sarcina sau obiectivul de îndeplinit?
2. Cum este competența pe această sarcină?
3. Cum arată angajamentul pe respectiva sarcină?

Din acest motiv, pentru fiecare nivel de dezvoltare este specific un anumit stil de leadership. Adică un tipar de comportamente folosit de manager, așa cum este el perceput de ceilalți.
În funcție de percepția celor din echipă, managerul poate aborda două tipuri de comportamente:

1. directiv – le spune și le arată cum, ce și cât să facă. Acesta acționează la creșterea compentențelor;
2. încurajator – ascultă, încurajează, recompensează și îi implică în luarea deciziilor. Acesta acționează la nivel de angajament.

Astfel, s-au construit patru tipuri de stiluri sau, mai precis, substiluri:

1. Directiv – planifică, stabilește prioritățile, orientează, verifică și monitorizează, oferă feedback. În această situație, decide managerul, iar persoana din subordine execută.
2. Îndrumător – întreabă, explică, redirecționează, încurajează. Deși managerul discută cu persoana în cauză, cel care decide este managerul.
3. Încurajator – ascultă, încurajează, colaborează, apreciază, încurajează feedback-ul. Managerul îl sprijină și ajută pe subordonat, colaborează, dar cel care decide este subordonatul.
4. Delegativ – împuternicește, afirmă și recunoaște, apreciază și provoacă. În acest caz, cel care decide este subordonatul.

Înainte de a termina această sesiune virtuală de BPS (https://www.codecs.ro/business-school-professional/), nu uita că parteneriatul pentru performanță este caracterizat prin întalnirile 1 la 1 dintre manager și angajat, în care se discută despre ceea ce dorește angajatul. Prin astfel de întâlniri, managerul are ocazia de a-l îndruma și ajută pe angajat în dezvoltarea sa.

Pe data viitoare!

Până atunci, așteptăm să ne spui ce alte subiecte le-ai vrea abordate în cadrul acestei rubrici!